Aflat în interiorul edificiului, a făcut ochii mari de mirare. A aflat că în această frizerie, unde totul miroase a nou și arată scump, vârstnicii și persoanele cu dizabilități pot fi tunse și bărbierite la jumătate de preț, ori de câte ori au nevoie. Patroana frizeriei i-a mai spus că pentru el aceste servicii vor fi gratuite și că va fi deservit fără rând. 

Chipul bărbatului s-a schimbat vizibil după primele mișcări dibace ale tânărului frizer. Bărbatul s-a privit în oglindă și în colțul gurii i-a apărut un surâs, iar ochii i s-au luminat. S-a apropiat și mai mult de oglindă și, cu o ușoară jenă, a recunoscut că demult n-a mai fost cocolit așa. „Miroase așa delicat de la mine, ca în tinerețe. De parcă nici n-aș avea 81, ci 18 ani”, spune bărbatul. 

„Și eu parcă-s alt om. Așa ferchezuit, parcă am dat jos câțiva ani”, îl susține din fotoliul de alături un alt bărbat cu păr cărunt, proaspăt aranjat. 

Vorba se leagă repede, pentru că Boris e dornic de comunicare. De vreo cinci ani, de când i-a decedat soția, locuiește singur. Cei doi copii ai săi îi mai vin în musafirie, dar rar, că au și ei casele și grijile lor. De obicei, îi ruga pe ei să-l tundă cu un aparat electric, dar de când acesta s-a stricat a renunțat la tunsoare. 

„Pereții casei mă acceptă și netuns”, glumește bărbatul. Deși a trecut prin mai multe greutăți, inclusiv un accident de mașină care l-a lăsat fără un picior, la cei 81 de ani ai săi, Boris susține că și-a păstrat simțul umorului, ca pe timpuri, și este „colacul lui de salvare”.   

Pentru clienții care se deplasează cu greu, proprietara oferă servicii la domiciliu, la același preț ca în frizerie. Dar Boris Levițchii preferă să vină data viitoare tot la frizerie, unde a găsit inimă bună și urechi ca să-l audă. Singurul lucru pe care l-a regret la ieșirea e că n-a aflat de frizerie din februarie, de când s-a deschis. Și pentru prima dată în viața lui s-a gândit că ar vrea să-i crească părul mai repede.

Frizeria socială, singura de acest fel din orașul Tiraspol, este un vis împlinit al Nataliei Balan. L-a „copt” mulți ani, împreună cu soțul ei, Denis Cojuhari. Fiind orfan, Denis a crescut într-un orfelinat de tip familial împreună cu alți 20 de copii. Și-a zis de mic că atunci când va crește mare va ajuta pe alți oameni să înfrunte mai ușor greutățile vieții. La majorat a decis să învețe de frizer, pentru că i-a plăcut și era cea mai scurtă cale de a crea oamenilor o sărbătoare. Nu l-au speriat prejudecățile și unele replici ale cunoscuților că ar fi o rușine să practice „o meserie feminină”.  A învățat repede și de șase ani o practică cu aceeași pasiune ca în prima zi.