Egalitatea și incluziunea nu sunt secundare democrației.

Ele sunt inima care bate.

Nu doar în timpul alegerilor.

Ci în instituții.

În școli.

La locul de muncă.

În viața de zi cu zi.

Democrația înseamnă, în esență, apartenență.

Înseamnă a asigura că fiecare persoană poate participa pe deplin în societate, beneficiază de protecție egală și trăiește cu demnitate.

Atunci când persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender, intersex și queer (LGBTIQ+) sunt excluse, vizate sau criminalizate, daunele depășesc nivelul vieților individuale.

Încrederea în instituții slăbește. Coeziunea socială se erodează. Potențialul economic se pierde. Democrația însăși devine mai fragilă.

Progresele continuă la nivel global. Țările elimină legile discriminatorii. Extind protecția juridică. Avansează în direcția egalității și a recunoașterii.

Dar există și o reacție puternică. Legi restrictive. Spațiu civic care se contractă. Intoleranță în creștere.

Acestea au un impact devastator asupra vieților, mijloacelor de trai și sănătății.

Nicio societate nu poate prospera dacă oamenii sunt forțați să trăiască în frică, excluziune sau tăcere.

De aceea, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) colaborează cu parlamentari, comisii electorale, judecători și societatea civilă din întreaga lume pentru a promova incluziunea și drepturile LGBTIQ+.

Democrația funcționează doar atunci când fiecare persoană simte că aparține. Nu există excepții.