Republica Moldova își consolidează eforturile de fortificare a managementului finanțelor publice, în urma instituționalizării de către Parlamentul Republicii Moldova, în decembrie 2025, a raționalizării cheltuielilor publice ca instrument bugetar permanent. Această măsură sprijină procesul de elaborare a viitoarelor planuri fiscale, asigurând că cheltuielile publice să genereze beneficii pentru oameni și comunități.

Cu sprijinul PNUD și al Guvernului Slovaciei, a fost elaborată metodologia de raționalizare a cheltuielilor publice. De asemenea, au fost elaborate evaluări-pilot ale cheltuielilor publice în sectoarele sănătății și protecției sociale. PNUD rămâne angajat în sprijinirea procesului decizional bazat pe dovezi și a reformelor în domeniul finanțelor publice, care consolidează guvernanța fiscală și contribuie la rezultate de dezvoltare incluzivă și durabilă în Republica Moldova.

Modificările legislative recent adoptate integrează formal raționalizarea cheltuielilor publice în procesul bugetar național, instituind o abordare continuă și sistematică de analiză a cheltuielilor publice. Legea stabilește responsabilități clare pentru autoritățile publice în planificarea, aprobarea, implementarea și raportarea evaluărilor de cheltuieli și a măsurilor de raționalizare a cheltuielilor. Aceasta prevede aprobarea anuală a planurilor de raționalizare a cheltuielilor, raportarea periodică privind măsurile de eficiență identificate și integrarea măsurilor aprobate în bugetul de stat și cadrul bugetar pe termen mediu. Astfel, legea consolidează legătura dintre prioritățile de politici, alocările bugetare și procesul decizional bazat pe dovezi.

Exercițiile de raționalizare a cheltuielilor sunt concepute pentru a analiza eficiența, eficacitatea și relevanța cheltuielilor publice, contribuind la identificarea oportunităților de realocare a resurselor către politici cu prioritate mai înaltă și către îmbunătățirea furnizării serviciilor publice. Instituționalizarea acestora sprijină creșterea transparenței, a responsabilității și a disciplinei fiscale, oferind totodată un mecanism structurat pentru îmbunătățirea raportului cost–beneficiu în utilizarea resurselor publice.