Ziua Internațională a Drepturilor Omului nu este doar o dată în calendar. Ea este o oglindă.
Ne întreabă cine suntem, pe cine apărăm și ce alegem să nu ignorăm.

Cu ani în urmă, am întâlnit un grup de femei curajoase într-o tabără de persoane strămutate. Suportaseră opresiuni și violență sexuală, încercări brutale de a le șterge identitatea și vocea. Și totuși, s-au prezentat nu ca victime, ci ca arhitecte ale propriului lor viitor, extrăgând putere din cicatricile pe care lumea adesea refuză să le privească.

Demnitatea lor, hotărârea lor, refuzul de a fi definite de ceea ce li s-a întâmplat – aceste momente mă ghidează și astăzi. Ele îmi amintesc că drepturile omului nu sunt principii abstracte. Sunt realități trăite, respirate și reconstruite în fiecare zi.

În lume, peste 120 de milioane de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele. Aproximativ patru miliarde de oameni – jumătate din populația planetei – nu beneficiază de nicio formă reală de protecție socială. Una din trei femei va trǎi violență de-a lungul vieții. Aceste cifre nu sunt doar tragedii. Sunt eșecuri ale curajului nostru colectiv.

Și totuși, în fiecare zi, colegi din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și partenerii noștri din familia ONU și din afara ei își asumă riscuri pe care puțini le văd. Negociază treceri sigure prin zone de conflict. Reconstruiesc locuințe și școli înainte ca lucrurile să se calmeze. Îi protejează pe cei care protejează drepturile – activiștii, jurnaliștii, liderii comunitari care țin linia între dreptate și frică.

Acțiunile lor ne spun un adevăr simplu: drepturile omului nu sunt un bonus pentru vremuri liniștite.
Ele sunt fundația stabilității, dezvoltării și încrederii. Iar atunci când liderii reduc la tăcere vocile critice sau exclud comunități, trebuie să spunem clar: dezvoltarea fără drepturi este instabilitate mascată.

De aceea, în orice politică pe care o sprijinim și în orice program pe care îl implementăm, vreau să ne întrebăm:

O protejează pe femeia pe care am întâlnit-o atunci?
Îi extinde libertatea?
Onorează curajul apărătorilor drepturilor omului?

Dacă răspunsul este nu, o luăm de la capăt.

PNUD nu va sta deoparte tăcut. Vom sta alături de guvernele dispuse să aleagă dreptatea și vom contesta – respectuos, constructiv, dar clar și fără echivoc – atunci când puterea este pusă deasupra oamenilor.

Vom spune limpede:
Justiția climatică este un drept al omului.
Accesul digital este un drept al omului.
Egalitatea nu este o favoare oferită, ci o obligație datorată.

Astăzi, propun trei angajamente în numele PNUD:

Primul: vom sprijini protectorii.
Vom susține apărătorii drepturilor omului, spațiul civic, media independentă și mecanismele de justiție conduse de comunități.

Al doilea: vom pune drepturile în centrul finanțării dezvoltării.
Fiecare bănuț va fi chestionat: nu ce construiește, ci și pe cine abilitează și pe cine nu implică suficient.

Al treilea: vom vorbi cu claritate morală.
Imparțialitatea nu trebuie să fie o scuză pentru tăcere.
Atunci când demnitatea este amenințată – o vom apăra.
Atunci când lipsește voința politică – o vom solicita și vom lucra cu guvernele pentru a le sprijini în respectarea obligațiilor privind drepturile omului.

Ziua Drepturilor Omului nu este despre ceea ce celebrăm.
Este despre ce alegem.

Iar eu vă chem – guverne, parteneri, cetățeni – să alegeți alături de noi.
Finanțați această muncă. Protejați spațiul civic. Fiți alături de apărători.
Pentru că lumea vede, iar istoria ține minte.