LocationsUn interviu cu tânărul activist de mediu Vladislav Kaim
„Tinerii au nevoie de abilități și profesii durabile”
23 June 2022
Vladislav Kaim la recepția de după Summit-ul ONU pentru Tineret privind Clima în New York, septembrie 2019.
Fotografie: Kaime Silvestre.
„Vin dintr-o țară mică, dar cu o inimă mare”, a menționat Vladislav Kaim chiar la începutul interviului nostru. Are 26 de ani, este economist și activist în domeniu climei, originar din Republica Moldova. Acum reprezintă perspectivele Europei de Est în cadrul Grupului consultativ pentru tineret privind schimbările climatice, pe lângă Secretarul General al ONU.
Astăzi Vlad locuiește în sudul Suediei împreună cu soția sa. Se pare însă că „inima mare” la care s-a referit mai devreme reprezintă o moștenire care-l însoțește mereu, indiferent de locul în care se află. Este un tânăr ce-i inspiră pe cei din jur și care vorbește cu pasiune și, mai ales, pricepere despre acțiunile climatice, în special despre justiția în domeniul climei. În ultimii ani, aceasta a devenit o forță motrice a activismului pentru mediu în rândul tinerilor din toată lumea, inspirați inclusiv de activitățile și atitudinea popoarelor Indigene.
Activitatea lui Vlad privind justiția în domeniul climei este axată pe facilitarea accesului la surse financiare dedicate mediului pentru cele mai vulnerabile țări în curs de dezvoltare.
De asemenea, Vlad este și persoana de contact în cadrul Grupului de Lucru pentru locuri de muncă durabile din cadrul YOUNGO, grupul oficial de tineri, parte a Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), unde promovează importanța carierelor orientate pe ecologie pentru tineri, astfel încât să existe cât mai mulți specialiști calificați în domeniu, care să pună umărul la decarbonizarea economiilor și să susțină tranzițiile juste.
L-am intervievat pe Vlad pentru a afla mai multe despre activismul și expertiza sa în domeniul climei, la fel și despre planurile și speranțele sale pentru viitor.
Vlad, vă aduceți aminte de vreun moment deosebit care v-a inspirat să vă implicați în activități dedicate climei?
Da, sigur. Când aveam 15 ani, am început să fac pledoarie pentru protecția râului Nistru prin „puterea cuvântului”. Am câștigat un concurs și am mers într-o expediție la râu. Mi-am dat seama că starea în care se afla Nistrul nu putea să țină mult timp. Vorbim despre pește mort, despre o calitate a apei cu adevărat îngrijorătoare, precum și despre un declin teribil al biodiversității. Acea deplasare m-a inspirat să-mi încep activitatea în dezvoltarea durabilă atât pe plan național, cât și internațional, cu un accent pe acțiuni climatice.
De ce ai decis să te axezi pe locuri de muncă durabile și pe tranziția justă?
Țara mea de baștină, Republica Moldova, este una dintre cele mai vulnerabile țări din Europa privind riscurile climatice sau chiar cea mai vulnerabilă, în funcție de sursa citată. Astfel, accesul la finanțe pentru climă și abilitatea de a gestiona o tranziție justă pentru comunitățile care au o nevoie de ajutor reprezintă un domeniu foarte apropiat inimii mele.
În același timp, în regiunea din care vine soția mea, partea arctică a Suediei, tranziția justă înseamnă mult mai mult decât doar evitarea celor mai grave consecințe ale colapsului climatic. Reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea unei industrii verzi, pentru a evita astfel cele mai proaste practici ale industrializării din anii precedenți, precum și pentru ajuta comunitățile locale să se dezvolte din nou.
Discursul lui Vlad Kaim la lansarea Pactului de locuri de muncă durabile pentru tineri la Stockholm+50, iunie 2022.
Fotografie: Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă.
Deci, pot oare țările în curs de dezvoltare să tranziteze spre o economie verde într-o modalitate echitabilă?
Voi începe prin a vă spune ce trebuie să facă, mai întâi de toate, țările dezvoltate. Eu cred că acestea au două obligații.
În primul rând, trebuie să implementeze măsuri de tranziție justă, care să servească drept exemplu pentru restul lumii. Deseori doar canalizarea surselor financiare pentru rezolvarea unei probleme nu duce la soluționarea acesteia. Pentru ca țările dezvoltate să reușească în procesul de tranziție echitabilă, acestea trebuie să reînnoiască politicile din domeniu și să se orienteze spre industriile verzi. Politicile lor teritoriale și regionale de asemenea trebuie să fie reformate în mod semnificativ. Bineînțeles, nu ne dorim ca orașele sau zonele care sunt puternic dependente de industriile extractive să dispară din cauza unei astfel de tranziții. Ne dorim ca acestea să obțină șansa la o viață nouă, să evităm depopularea orașelor și să atragem mai mulți tineri, care acum consideră că pot găsi locuri de muncă doar în orașe.
În al doilea rând, țările dezvoltate trebuie să recunoască că nu au luat suficiente măsuri pentru a ajuta statele în curs de dezvoltare. Deseori, avem de-a face cu țări care sunt sau deja parcurg o etapă de creștere substanțială și care au reușit să-și ajute populația să depășească sărăcia. E absolut necesar să ne axăm pe nevoile lor, pentru a înțelege cum putem să ajutăm la decarbonizarea economiilor și, în același timp, să le susținem să continue să se dezvolte și s-o facă într-un mod echitabil. Am văzut că COP26 a schimbat accentul privind modul în care pot arăta mecanismele tranziției juste în țări precum Africa de Sud sau Vietnam. Adevărul e că trebuie să facem cu mult mai mult. Trebuie să ne asigurăm că toate țările aflate în curs de dezvoltare pot obține acces la măsuri echitabile de tranziție justă din partea statelor dezvoltate.
Cum rămâne cu tinerii? Cum putem să-i susținem pentru ca aceștia să se implice mai mult în acțiunile dedicate schimbărilor climatice?
Eu cred că tinerii care în ultimii ani au cerut justiție pentru climă au făcut un lucru minunat în ceea ce privește ridicarea nivelului de conștientizare, în special privind unele subiecte critice cum sunt pierderile și daunele aduse mediului și educația climatică.
Eu cred că ar fi benefic pentru tinerii de azi să ceară mai multă implicare din partea instituțiilor de învățământ, nu doar de la universități, dar și de la licee și instituții vocațional-tehnice. Aceste instituții trebuie să le ofere tinerilor abilități atât pentru a fi competitivi pe piața muncii, cât și pentru a dezvolta o carieră centrată pe dezvoltare durabilă. În primul rând, pentru că generația noastră se confruntă cu insecuritate în ambele domenii.
Cred că învățământul vocațional-tehnic este îndeosebi important, deoarece multe locuri de muncă durabile necesită experiență tehnică specială. Pentru tinerii care nu pot să-și permită educație universitară, deoarece încă mai trăim într-o lume în care învățământul superior este un privilegiu și nu un drept, obținerea studiilor tehnice ar putea fi o oportunitate salvatoare, precum și o oportunitate de a dispune de o carieră în domeniul mediului. Acum, asemenea profesii sunt extrem de solicitate.
Multe țări și-au asumat angajamente – CND (Contribuția Națională Determinată) de a întreprinde acțiuni privind criza climatică. Ce speranțe și îngrijorări aveți privind aceste obiective?
Din păcate, politicul este în mare măsură implicat în realizarea acestor obiective, aș spune chiar într-o manieră distructivă. Totuși, este datoria noastră de a menține presiunea asupra guvernelor, mai cu seamă acum, când ne apropiem de primul bilanț global al Acordului de la Paris din 2023.
Deoarece CND-urile au fost stabilite până în 2050, acestea conțin un aspect semnificativ pentru generațiile viitoare. Prin urmare, este de datoria noastră le realizăm ținând cont de angajamentele tinerei generații. Iată de ce trebuie să continuăm să insistăm ca acestea să fie mai ambițioase, să monitorizăm mai bine implementarea acestora, să verificăm dacă dețin ținte intermediare cu sens, dacă sunt incluzive, dacă sunt formulate ținând cont de punctul de vedere al unui spectru cât mai vast al societății civile, mai cu seamă din partea tinerilor.
Și trebuie să responsabilizăm și guvernele, să menținem presiunea asupra acestora atât pe plan național, cât și internațional, pentru a ne asigura că ele respectă știința și nu încearcă să abordeze într-un mod propriu criza climatică, pentru că acest lucru este de-a dreptul imposibil.
Vlad Kaim surprins în timp ce oferă un interviu telefonic pentru CNN în timpul COP26 în Glasgow, noiembrie 2022.
Fotografie: Beatrice Bucht.
Care sunt planurile tale pentru viitor?
Principalul meu plan de viitor este de a continua să fiu util tinerilor din țara mea, să promovez importanța profesiilor „verzi” și a tranziției juste. Vreau să continui să consolidez imaginea tinerilor prin propriul meu exemplu și prin sprijinirea altor tineri profesioniști, astfel încât aceștia să fie tratați și văzuți ca experți. Deoarece noi suntem experți și nu un grup tineri care este invitat în sălile de conferință doar în virtutea vârstei. Ne-am săturat de o asemenea abordare, sincer. Toți trebuie să înțeleagă că noi suntem aici pentru a rămâne!
Articol preluat de pe portalul global PNUD Promisiunea pentru climă