Echipa mobilă din Ungheni asistă refugiații și supraviețuitoarele violenței direct în comunitățile lor

În fiecare joi din ultimele cinci luni, Ecaterina, Angela și Marina merg în localitățile raioanelor Ungheni și Călărași, unde încearcă să găsească soluții la provocările refugiaților din Ucraina și ale femeilor afectate de violența în bază de gen din respectivele comunități. Ecaterina este psihologă, Angela — juristă, iar Marina — asistentă socială. Ele sunt echipa mobilă a Centrului de Asistență Socială a Familiei și Copilului „CREDO” din municipiul Ungheni, unde prestează aceleași servicii în restul zilelor.

Dacă asistent social este practic în fiecare localitate, consultația unui psiholog sau a unui jurist încă reprezintă un lux pentru multe persoane, în special în zonele rurale, este convins Constantin Stratulat, directorul Centrului, care a observat după ani de activitate în domeniul social că acest „lux” ține nu doar de ordin financiar, deși adesea acesta este cel mai evident obstacol.

„Beneficiarii noștri, din păcate, de multe ori nu-și pot permite nici să acceseze serviciile gratuite dacă trebuie să se deplaseze spre acestea, pentru că nu au de unde plăti pentru transport, deși în majoritatea cazurilor situația este mult mai complexă: sărăcie informațională, lipsa educației, prejudecăți și multe altele.”

„Majoritatea femeilor cu care ne-am întâlnit au discutat cu un psiholog pentru prima dată în viață, poate și singura, deși au o nevoie acută de aceste servicii”, povestește Ecaterina Boboc, psihologa din cadrul echipei mobile, care ar fi una din principalele observații despre vizitele în comunități. „Femeile nu cunosc nici că pot beneficia de asistență juridică garantată de stat”, spune Angela Ciobanu, jurista echipei. „Când le auzim ce povestesc, ne dăm seama că mai este mult de lucru și că situația e mai critică decât credem”, adaugă Marina Gorincioi, asistenta socială.

Echipa mobilă — extensia serviciilor acasă la beneficiari

Echipa mobilă, creată cu susținerea PNUD Moldova și a Guvernului Germaniei, este pentru Ecaterina, Angela și Marina ceva cu totul diferit decât lucrul din birou. Motivația care le-a ajutat să pună pe roate această nouă activitate a fost gândul că acolo, în sate, vor ajunge la persoanele care, poate, au cea mai mare nevoie de ajutorul lor, iar aceste întâlniri le-ar putea oferi ocazia de a schimba sau îmbunătăți viața cuiva. „Măcar și o persoană să schimbe ceva spre bine în viața ei după discuția cu noi deja-i un mare succes, dar cred că acest lucru este inevitabil”, susține Angela, jurista.

„Când serviciile existente nu pot acoperi necesitățile tuturor potențialilor beneficiari, echipa mobilă funcționează ca o extensie a anumitor servicii. Este un instrument universal, bun pentru mai multe situații când e necesară asistența diferitor tipuri de beneficiari. Este un serviciu relativ ușor de organizat, flexibil, poate presta o gamă largă de servicii și acoperi diferite categorii de beneficiari și comunități. Este ușor de accesat, iar faptul că lucrezi cu beneficiarii la ei acasă determină anumite beneficii, inclusiv scutirea oamenilor de cheltuieli”, explică Vitalie Frecăuțeanu, coordonatorul proiectului PNUD Moldova în cadrul căruia, cu suportul Guvernului Germaniei, au fost create cinci echipe mobile în diferite regiuni ale Republicii Moldova, inclusiv aceasta din Ungheni.

Iar dacă echipele mobile sunt parte a unui serviciu social existent, cum ar fi un centru, când se termină finanțarea, profesioniștii își continuă munca de bază, iar când apar proiecte noi, indiferent pentru ce categorie de beneficiari, activitatea echipei mobile este ușor de reanimat, pentru că există memoria instituțională, fiecare știe ce are de făcut, cum mai bine de organizat lucrul încât să nu pornească totul de la zero.

Refugiații și supraviețuitoarele violenței — provocări diferite, servicii identice

Cele cinci echipe mobile nou create oferă servicii atât refugiaților din Ucraina, cât și supraviețuitoarelor violenței în bază de gen. Echipa merge de minim două ori în localitățile cu cel mai mare număr de refugiați din Ucraina, unde au sesiuni de informare urmate de consultații individuale atât cu refugiații, cât și cu femeile care se confruntă sau au un risc sporit de a se confrunta cu situații de violență în bază de gen.

Omul de legătură, de regulă, este asistentul social din comunitate, care invită persoanele și care este un fel de termometru al situației din comunitate, explică profesionistele din echipa mobilă. „Depinde foarte mult de cât de implicat și dedicat este asistentul social, cât de bine cunoaște problemele oamenilor din comunitate sa și cum discută cu noi pentru a găsi soluții la acestea”, spune Angela, jurista.

Angela Podgurschi, asistenta socială din Hîrjauca, Călărași, localitate în care locuiesc preponderent etnici ucraineni și unde s-au stabilit 15 familii de refugiați din Ucraina, cunoaște în detaliu cazul fiecăreia. Spune că nici violența nu este un fenomen străin celor trei sate din comuna pe care o deservește. A rugat echipa mobilă să vină cu mai multe sesiuni de informare despre violența în bază de gen.

Serviciile echipei mobile completează oferta statului

Serviciile echipei mobile sunt identice și oferite în egală măsură pentru ambele categorii de beneficiari și vin să completeze oferta din partea statului. Adițional informării și ajutorului social (produse alimentare și de igienă, vouchere medicale), asistența echipei mobile include și aspectul economic, care presupune fie identificarea unui loc de muncă și asistarea la angajare, plata pregătirii profesionale, fie cursuri de alfabetizare digitală și de antreprenoriat, cu posibilitatea finanțării ideilor de afaceri, astfel încât persoanele să-și poată asigura un venit minim și să fie independente financiar.

În rezultatul discuțiilor din timpul sesiunilor de informare din comunitate, echipa mobilă schițează o listă de persoană interesate și eligibile pentru aceste servicii. Unii refugiați deja s-au adresat cu solicitarea de a fi angajați.

„Este o diferență mare între refugiații stabiliți în sate și cei din orașe. În raionul Călărași pare un alt contingent de refugiați, interesați să obțină o meserie, să se angajeze, mulți sunt integrați în comunitate”, a observat Angela, jurista.

„Mai greu e în cazul satelor mai îndepărtate de orașe, nu există locuri de muncă decât ca zilier în perioada caldă. Vedem că în Ungheni este zona economică liberă și sunt mai multe oportunități de angajare. Foarte mult influențează locul de trai”, completează Marina, asistenta socială, care este convinsă că micile afaceri sunt o soluție inclusiv pentru persoanele din localitățile rurale mai îndepărtate.

Supraviețuitoarele violenței: sărăcie informațională, frică de schimbare și nevoie de comunicare

Soluțiile ce ar duce la obținerea independenței financiare sunt vitale pentru supraviețuitoarele violenței în bază de gen. Multe dintre persoanele cu care s-a întâlnit echipa mobilă nu cunosc despre oportunități existente sau că subdiviziunile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă ar putea să le ofere cursuri de perfecționare sau recalificare. „Este un mediu în care predomină discuțiile de tipul la portiță cu cineva insuficient informat sau documentat, un mediu sărăcăcios ca informație. Și frica de schimbare e mare, care cred că vine inclusiv din necunoaștere”, susține Ecaterina, psihologa.

Sesiunile cu localnicele de fiecare dată durează mult mai mult decât sunt planificate, implică emoții și povestiri și pentru majoritatea este prima ocazie de a vorbi despre violența de acasă, deși doar se subînțelege acest lucru. Dacă la începutul discuției parcă se simte o rezistență, sub pretextul că „la noi totul e bine, nu avem așa probleme”, când psihologa începe a explica despre fenomen, despre cine poate să fie supus violenței și formele acestui abuz, femeile încep a se dezgheța, vin cu reacții, exemple, impersonal, din numele altcuiva, dar prin felul în care vorbesc și prin detaliile povestite este evident că fenomenul descris nu le este străin, că au trăit acele emoții și întâmplări.

„La un moment dat mi se părea că era așa un haos, vorbeau toate între ele, de parcă noi eram în plus. Ele aveau nevoie atât de mult de a comunica, noi am fost doar motivul care le-a adunat ca ele să poată interacționa și să-și verse amarul”, povestește Ecaterina, psihologa, care recunoaște că a fost plăcut surprinsă de deschiderea și curajul cu care femeile discută despre acest fenomen, în pofida faptului că majoritatea vin dintr-un mediu ce le-a predispus să gândească că violența este o normalitate.

La Ungheni urmează să activeze primul centru de sprijin care oferă cazare pentru supraviețuitoarele violenței în bază de gen, datorită unui proiect finanțat de Guvernul Japoniei prin Fondul Organizației Națiunilor Unite pentru Securitate Umană și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM).

Adăpostul de la Ungheni, care se dorește a fi unul regional în perspectivă, va oferi servicii multidimensionale, inclusiv cazare de până la jumătate de an, asistență juridică și socială, consilierea psihologică și vocațională.

În cadrul aceluiaș proiect, profesioniștii care fac parte din echipele mobile au fost instruiți cum să-și asiste beneficiarii cu instrumentele oferite de programul de consiliere „Abordarea Tratamentului cu Elemente Comune”, care oferă o perspectivă unică de tratament pentru multiple provocări de sănătate mintală.